Mathias Malzieu
Ne iubim ca două bețe de chibrituri. Nu vorbim, ci ne aprindem. Nu ne sărutăm, ci provocăm incendii. Cât sunt de înalt, de un metru șaizeci și șase, corpul mi-e zgâlțâit de un cutremur de pământ. Inima evadează din învelișul-închisoare, se scurge prin artere, îmi ajunge în țeastă și se preschimbă în creier. Sunt tot o inimă, de la fiecare mușchi până în vârful degetelor!
Constantin Tsatsos
Se spune că iubirea este oarbă. Eu cred că iubirea vede ca un adevărat linx. Nu inventează, nu imaginează virtuți care nu există. Numai că, odată cu trecerea timpului, fie că virtuțile dispar, fie că încetează să-l mai miște pe cel îndrăgostit. Nu se înșală deci, ochii iubirii. Intervine timpul și strică, uneori, grația iubitei, alteori ardoarea îndrăgostitului.
Nicolae Ceaușescu
Nu poate exista egalitate acolo unde există asuprire, unde există înapoiere economică. - Arta și literatura sunt chemate să dea expresie activității tumultuoase desfășurate de poporul român în toate domeniile de activitate, să înfățișeze marile realizări, entuziasmul, optimismul și hotărârea de a merge neabătut înainte.
Horațiu Mălăele
Nu tânjesc după o perioadă a vieții mele uitându-mă îndărăt. Dar, dacă ar fi să îmi aleg un segment din trecut, evident, aș alege segmentul copilăriei, care a fost divin. S-ar putea ca timpul să-l mai fi împopoțonat puțin, dar a rămas totuși în zona divinității, pentru că atunci, de fapt, ne-am trezit.
Sf. Serafim de Sarov
Virtutea nu este o pară pe care s-o înghiți dintr-o dată. Căci nu este ușor ca cineva să biruiască deșertăciunile acestei lumi. Un om devine smerit, sigur și încercat numai după ce, cu ajutorul rugăciunii, suportă numeroasele ispite ce-i vin fără voia lui. Răbdarea este sârguința sufletului în lucrarea lui.
Sf. Serafim de Sarov
M-a copleșit o lumină orbitoare asemănătoare unei raze de soare. Când mi-am întors ochii către această lumină nespus de frumoasă, l-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos în slava sa, având înfățișarea unui fiu al omului, înconjurat de oștile cerești: îngeri, arhangheli, heruvimi și serafimi. Cât despre mine, am primit o binecuvântare specială.
Vaclav Havel
Oamenii sunt siliți să trăiască în minciună, dar pot fi siliți să o facă doar pentru că sunt capabili să trăiască astfel. Așadar acest sistem nu doar că înstrăinează umanitatea, ci, în același timp, umanitatea înstrăinată sprijină acest sistem și mărețul său plan involuntar, ca pe o imagine degenerată a propriei degenerări, ca pe o înregistrare a eșecului oamenilor ca indivizi.
Ioan Petru Culianu
- Păcatul împotriva Spiritului
Pe la 1840, Marx și Engels puneau bazele rasismului marxist... Engels stabilea o listă a popoarelor „revoluționare” și „reacționare” din lume. Între cele din urmă se aflau cazuri disperate - ca de exemplu bascii și sârbii - pe care Engels le propunea spre rezolvare cu toată seriozitatea... prin exterminare completă!
Alain de Botton
- Dragostea
Dragostea își dezvăluie nebunia prin refuzul de a accepta normalitatea inerentă a persoanei iubite. De aceea îndrăgostiții par plicticoși celor din jur. Pentru că numai trupul este deschis vederii, îndrăgostitul își pune speranța în fidelitatea sufletului față de învelișul său, speranța că trupul deține un suflet pe potrivă, că ceea ce epiderma reprezintă se dovedește a fi ceea ce este.
Mircea Dinescu
Primele poezii le-am citit la școală, în manuale. Erau poezii cu partidul. Mi se păreau minunate, aș fi vrut să scriu și eu la fel. Când m-am hotărât să scriu primul poem, prin clasa a șasea, mi-am luat carnețelul și m-am dus în pădure. Eram convins că, dacă vrei să scrii despre pădure, trebuie să mergi în pădure. Eram complet în afara literaturii pe atunci. Dar s-a întâmplat apoi să merg în casa unui avocat, el mi-a arătat un volum de Blaga, care m-a lăsat cu respirația tăiată.
Goethe
- Die Leiden des jungen Werther - Kapitel 1
Wie froh bin ich, dass ich weg bin! Bester Freund, was ist das Herz des Menschen! Dich zu verlassen, den ich so liebe, von dem ich unzertrennlich war, und froh zu sein! Ich weiß, du verzeihst mir's. Waren nicht meine übrigen Verbindungen recht ausgesucht vom Schicksal, um ein Herz wie das meine zu ängstigen? Die arme Leonore! Und doch war ich unschuldig.
